Miscarea de revolutie

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Miscarea de revolutie

Mesaj  corosanu cristian la data de 6/12/2012, 18:46

Miscare de revolutie este miscarea Pamantului in jurul Soarelui pe o orbita de forma alungita (elipsa). Aceasta miscare se face de la vest spre est si dureaza 365 de zile si 6 ore (un an).

In calendar, anul obisnuit are 365 de zile; din cele 6 ore ramase anual, o data la patru ani se formeaza o zi in plus, care se adauga lunii februarie. Anual are atunci 366 de zile si se numeste an bisect.

In deplasarea sa pe orbita, Pamantul isi mentine in permanenta aceeasi inclinare si aceeasi directie a axei.

In timpul unui an exista patru momente importante:

21 martie (echinoctiul de primavara). In aceasta zi, Pamantul este astfel plasat fata de Soare incat razele de lumina cad perpendicular pe Ecuator; ziua si noaptea sunt egale pe tot Globul.
22 iunie (solstitiul de vara). Razele solare cad perpendicular pe Tropicul Racului, luminand si incalzind mai mult Emisfera Nordica. In Emisfera Nordica este ziua cea mai lunga din an. 23 septembrie (echinoctiul de toamna). Pamantul se afla in pozitie opusa celei din data de 21 martie, iar razele solare cad din nou perpendicular pe Ecuator, ziua si noaptea fiind egale.
22 decembrie (solstitiul de iarna). Razele Soarelui cad perpendicular pe Tropicul Capricornului. 22 decembrie este ziua cea mai scurta in Emisfera Nordica dar cea mai lunga in Emisfera Sudica.
Cele patru anotimpuri se formeaza doar la latitudini medii. La poli, jumatate de an este vara ("ziua polara") si jumatate este iarna ("noaptea polara"). Astfel, la echinoctiul de primavara, la Polul Nord incepe ziua, care va dura pana la echinoctiul de toamna. In tot acest timp este continuu lumina. In celalalta jumatate a anului va fi iarna (noapte). La Polul Sud este invers.

Urmarile miscarii de revolutie si ale inclinarii axei:

formarea si succesiunea anotimpurilor. Din cauza inclinarii axei, in cele doua emisfere anotimpurile sunt inversate.
durata inegala a zilelor si a noptilor in cursul unui an.

corosanu cristian
membru nou

Mesaje : 9
Data de inscriere : 29/11/2012
Varsta : 21
Localizare : r.Singerei s.Bilicenii-Vechi

Sus In jos

Re: Miscarea de revolutie

Mesaj  Cerbulenco Liviu la data de 17/12/2012, 15:01

Asemenea tuturor planetelor din sistemul solar Pamantul se invarteste in jurul Soarelui . Pamantul se invarteste in jurul Soarelui o data cu efectuarea unui tur complet , o revolutie se scurge intr-un an ceea ce reprezinta aproape 365.25 zile de zile . Distanta medie de la Pamant la Soare este de aproximativ 149,6 milioane de kilometri . Astronomii numesc aceasta distanta unitate astronomica (prescurtat u.a.) . Ei folosesc deseori aceasta unitate de masura in locul kiometrilor pentru a exprima distantele intre astri in interiorul sistemului solar . In realitate distanta de la Pamant la Soare variaza in cursul anului de la 147.1 milioane de kilometri minimum ( periheliul in jur de 3 ianuarie ) , pana la afeliu in maximum de 152.1 milioane de kilometri ( jur de 6 iulie ) . In ceea ce priveste viteza cu care se invarteste Pamantul in jurul Soarelui , aceasta este in medie de 29.8 km pe secunda , adica in jur de 108000 km/h si creste cand planeta noastra se apropie de Soare iar cand se indeparteaza scade.
avatar
Cerbulenco Liviu
membru academic
membru academic

Mesaje : 204
Data de inscriere : 07/04/2012
Varsta : 21
Localizare : R.Moldova,mun.Balti

Sus In jos

Re: Miscarea de revolutie

Mesaj  Cerbulenco Liviu la data de 17/12/2012, 15:04

avatar
Cerbulenco Liviu
membru academic
membru academic

Mesaje : 204
Data de inscriere : 07/04/2012
Varsta : 21
Localizare : R.Moldova,mun.Balti

Sus In jos

Re: Miscarea de revolutie

Mesaj  Cerbulenco Liviu la data de 17/12/2012, 15:04

avatar
Cerbulenco Liviu
membru academic
membru academic

Mesaje : 204
Data de inscriere : 07/04/2012
Varsta : 21
Localizare : R.Moldova,mun.Balti

Sus In jos

Re: Miscarea de revolutie

Mesaj  Cerbulenco Liviu la data de 17/12/2012, 15:05

Miscarea Pamântului pe orbita sa în jurul Soarelui se numeste revolutie.

Pe tot parcursul revolutiei sale, axa de rotatie a Terrei (axa polilor) ramâne paralela cu ea insasi. Pastrându-si directia, aceasta executa în spatiu o miscare de translatie, motiv pentru care deplasarea planetei în jurul Soarelui se mai numeste si miscare de translatie.

Perioada de revolutie, anul (365 zile, 6h, 9minute, 9 secunde) este timpul necesar Pamântului pentru a face un circuit complet în jurul Soarelui. Aceasta perioada poate fi masurata diferit, în functie de reperul luat în aprecierea unei revolutii complete a Terrei:

· Anul sideral este timpul necesar pentu ca Pamântul sa revina într-un punct dat de pe orbita sa în raport cu stelele fixe (sau în miscarea sa aparenta pe bolta cereasca, Soarele efectueaza o miscare de rotatie completa fata de aceeasi stea).

· Perioada de timp dintre doua echinoctii de primavara reprezinta anul tropic, cu 365 de zile, 5 ore, 48 de minute si 45,68 secunde

· Anul Gregorian ( anul calendaristic ), din timpul papei Grigore al XIII- lea, se bazeaza pe anul tropic, are o durata de 365,2424 zile solare mijlocii si se foloseste din anul 1582 în tarile catolice, iar din 1918 în Rusia si din 1924 în Romania.

· Anul lunar porneste de la luna sinodica de 29,5 zile. În consecinta el va cuprinde 12,13 luni si va avea 265,37 zile.

· Anul anomalistic reprezinta intervalul de timp dintre doua treceri consecutive ale Soarelui prin perihelii, fiind de 365,2595 zile.

Orbita Pamântului are o lungime de aproximativ 920 x 10 la 6 km si o excentricitate redusa de 0,01. Diametrul maxim al elipsei se numeste axa mare, iar diametrul minim , perpendicular pe axa mare , reprezinta axa mica.

Din cauza acestei elipticitati, distanta dintre planeta si Soare variaza cu 2,4mil km în plus sau în minus fata de valoarea medie de cca 150 mil km.

Distanta minima este în jurul datei de 1-3 ianuarie, imediat dupa solstitiul de iarna, când Pamântul se afla la periheliu (punctul cel mai apropiat de soare) la aproximativ 147x16 la 6 km. Distanta maxima fata de Soare este de 152x 10 la 6 km si este atinsa între 1 si 3 iulie, imediat dupa solstitiul de vara când Terra se afla la afeliu.

Aceste variatii ale distantei pe orbita provoaca modificari ale cantitatii de energie solara primita de la Pamânt, dar ele nu sunt cauza propriu-zisa a succesiunii anotimpurilor. Sezonalitatea climatica a Terrei este generata de înclinarea axei polilor fata de planul orbital. Din cauza miscarii de rotatie, a formei sferice si a înclinarii axei sale, Pamântul, în deplasarea sa în jurul Soarelui, expune parti inegale astrului. Aceste pozitii diferentiate individualizeaza anotimpurile, variabilitatea în raport de latitudine si de anotimp, a zilelor si a noptilor, variatiile ciclice ale elementelor orbitale (solstitiu, echinoctiu, periheliu si afeliu), ce conduc la modificari climatice pe perioade lungi de timp.
avatar
Cerbulenco Liviu
membru academic
membru academic

Mesaje : 204
Data de inscriere : 07/04/2012
Varsta : 21
Localizare : R.Moldova,mun.Balti

Sus In jos

Re: Miscarea de revolutie

Mesaj  Cerbulenco Liviu la data de 17/12/2012, 15:19

Pamântul, la fel ca si celelalte planete din Sistemul Solar, realizeaza o miscare în jurul Soarelui pe o orbita. Este ideea de baza a conceptiei heliocentrice fundamentata de N. Copernic. Aceasta forma de miscare este definita de cele trei legi ale lui J. Kepler:
1. Pamântul descrie în jurul Soarelui o elipsa, steaua fiind în unul din focare;
2. Raza Soare-Pamânt descrie arii egale în perioade de timp egale;
3. Raportul dintre clubul semiaxei mari si patratul duratei de revolutie este
constant.
Lungimea orbitei este de cca 980 mil. km. Întrucât aceasta este o elipsa, distanta
dintre Pamânt si Soare, în timpul parcurgerii ei, va fi diferita, dar se va situa între una minima de 147,1 mil. km (periheliu, 3 ianuarie) si alta maxima de 152,1 mil.km (afeliu, 6 iulie).
Viteza medie a acestei miscari este de 29,7 km/s, dar ea este maxima când Pamântul se afla la periheliu (30,27 km/s).
Planul Ecuatorului terestru realizeaza cu cel al orbitei un unghi (oblicitatea) care variaza secular între 21059' si 24036'.În prezent, acesta este de 23026'21''.
Excentricitatea orbitei se modifica în timp datorita altor miscari ale Pamântului (precesie, nutatie); în prezent este de 0,017.
Perioada în care Pamântul îsi parcurge orbita este de un an. Marimea acesteia este diferita în functie de elementul care este luat drept reper al perioadei de revolutie. Astfel, anul sideral corespunde timpului necesar (365 zile, 6ore, 9 minute, 55 secunde sau 365,256361 zile), între doua treceri ale Pamântului (în miscarea sa pe orbita) prin acelasi punct în raport cu o anumita pozitie a unei stele; anul tropic constituie perioada necesara (365 zile, 5 ore, 48 minute, 46 secunde sau 365,2422 zile) trecerii succesive prin punctul corespunzator echinoctiului de primavara (punctul vernal).Diferenta dintre cele doua perioade este determinata de miscarea de precesie a Pamântului.
Aprecierea marimii unui an s-a facut înca din antichitate (China, Egipt, Grecia), Hiparh fiind unul din cei care au determinat o valoare foarte apropiata de realitate (365,25 zile).
Datorita oblicitatii, axa polilor Pamântului realizeaza cu planul orbitei un unghi de 660½ (fig.72).Aceasta face ca pe parcursul miscarii de revolutie, planul ce contine acesta axa sa înregistreze, în raport cu Soarele, pozitii diferite din care patru au semnificatie deosebita, ele împartind anul în intervale caracteristice.
Solstitiul din 22 decembrie. Planul axei realizeaza cu cel al orbitei un unghi obtuz si, ca urmare, razele Soarelui cad perpendicular pe Tropicul Capricornului si sunt tangente la cercurile polare; Emisfera sudica este mai apropiata de Soare, în raport cu cea nordica; aici fiind vara, iar în cealalta iarna. Cercul care separa emisfera luminata de cea întunecata determina urmatoarele diferente diurne în marime, în sens latitudinal, al acestora.
La Ecuator cele doua intervale sunt egale (12 ore).
· În emisfera nordica, intervalul nocturn este mai mare, decât cel cu lumina si creste
de la Ecuator spre Cercul Polar de la care spre Polul Nord este de 24 ore. Soarele se afla cu mult sub nivelul liniei de orizont (noapte polara).
· În emisfera sudica, intervalul cu lumina este mai mare, decât cel nocturn, creste
continuu de la Ecuator spre Cercul Polar, iar de aici la Polul Sud are 24 ore. Soarele descrie un cerc pe bolta (noaptea polara).
Pozitia Soarelui pe bolta, la meridianul locului, este diferita. La Ecuator, face un unghi de 23½º; în Emisfera sudica unghiul creste pâna la tropic (900) dupa care scade treptat fiind la 23½º deasupra Polului Sud; în Emisfera nordica, acesta scade fiind la 430 la tropic si 00 la Cercul polar si sub linia orizontului cu 23½º la Polul Nord.
Solstitiu din 22 iunie. Releva aspecte inverse în raport cu situatia anterioara. Emisfera nordica este orientata spre Soare, razele acestuia cad perpendicular pe Tropicul Racului si sunt tangente la cercurile polare. Astrul va fi deasupra orizontului la Polul Nord si sub acesta la Polul Sud. În Emisfera nordica este vara, iar în cea sudica iarna. Cercul de lumina determina intervale de noapte si de zi diferite ca marime.
La Ecuator, ele sunt egale (12 ore).
În emisfera sudica, noaptea creste fiind de 24 ore la sud de Cercul polar antarctic (noapte polara).
În emisfera nordica, durata zilei o depaseste pe cea a noptii, iar de la Cercul polar arctic ea va fi de 24 ore (zi polara).
Înaltimea Soarelui la meridianul locului este inversa, în raport cu situatia anterioara (23½º deasupra orizontului la Polul Nord, 900 la Tropicul Racului, 66½º la Ecuator, 450 la Tropicul Capricornului, tangenta la Cercul Polar sudic si - 23½º la Polul Sud).
Echinoctiile de primavara (21 martie) si toamna (23 septembrie).Razele Soarelui sunt perpendiculare pe planul axei si pe Ecuator si tangente la poli.Ca urmare, cercul care separa cele doua emisfere - luminata si întunecata - trecând prin poli asigura pe toata suprafata terestra, indiferent de latitudine, o durata egala a zilei si noptii (12 ore).Pozitia Soarelui pe bolta, în orice loc, va fi egala ca marime cu valoarea colatitudinei (900 la Ecuator, 66½º la tropice, 450 la nivelul tarii noastre, 23½º la cercurile polare si la linia orizontului la poli).
Situatii între cele doua pozitii:
În orice loc de pe suprafata terestra, în fiecare zi, punctele corespunzatoare rasaritului, apusului si înaltimii Soarelui pe bolta la miezul zilei sunt diferite.Pozitiile externe vor fi la solstitii, iar cele medii la echinoctii.De exemplu, la nord de Cercul Polar arctic, la echinoctiul de primavara, Soarele va descrie un cerc la limita orizontului.În zilele urmatoare si pe aproape sase luni (ziua polara), el se va afla tot timpul pe bolta descriind orbite circulare care se înscriu într-o "miscare în spirala" ascendenta pâna va atinge culminatia de 23½º (la solstitiu de vara) si apoi descendenta pâna la nivelul orizontului (echinoctiul de toamna).În urmatoarele sase luni (noaptea polara), Soarele nu va fi pe bolta.Situatia va fi inversa la Sud de Cercul Polar antarctic.
La latitudinea de 450 (tara noastra), în aceasta miscare aparenta în spirala, Soarele se va situa la meridianul locului în pozitii care variaza între 21½º (solstitiu de iarna) si 680 (solstitiu de vara) fiind la echinoctii la 450.
Consecintele geografice ale miscarii de revolutie
Miscarea de revolutie în strânsa legatura cu înclinarea axei terestre determina o serie de consecinte în regimul de manifestare a o serie de procese fizice, biotice, geografice etc. Între acestea mai însemnate sunt:
- Inegalitatea duratei zilelor si noptilor pe parcursul anului. Aceasta se constata
diferit la orice latitudine în afara de Ecuator unde atât ziua, cât si noaptea permanent au câte 12 ore. În general, între Ecuator si cercurile polare ziua cea mai scurta va fi solstitiul corespunzator sezonului de iarna din fiecare emisfera (22 decembrie, în cea nordica si 22 iunie, în cea sudica).Ulterior, ziua va creste ritmic pâna la solstitiul de vara când va avea valoarea maxima. La 21 martie si 23 septembrie, ziua va fi egala cu noaptea. În aceste situatii se pot separa doua intervale între echinoctiul de primavara si cel de toamna când durata zilei o va depasi pe cea a noptii si între echinoctiul de toamna pâna la cel de primavara când noaptea va fi mai lunga decât ziua.
Între cercurile polare si poli apar doua sezoane distincte - noapte polara (23 IX -
21 III) si ziua polara (21 III - 23 IX).
- Încalzirea inegala a suprafetei Pamântului. Mai întâi faptul ca orbita
Pamântului este o elipsa: impune o diferenta în marimea intensitatii radiatiei înregistrata între pozitiile extreme (periheliu si afeliu) care se ridica la aproape 7%.În al doilea rând, apar deosebiri importante, cu caracter sezonier, în cantitate de radiatie primita de suprafata terestra si de aici diferentele nete în regimul temperaturilor aerului, apei , solului si al multiplelor procese (geomorfologice, biotice, climatice etc.) care se leaga de acestea.
- Rasaritul si apusul Soarelui în orice zi se realizeaza diferit ca ora. Daca la
Ecuator se produce în orice zi la orele 6 si respectiv 18, în alte puncte de pe Glob aceste momente se înscriu în curbe ce releva o anumita ciclicitate între doua valori extreme corespunzatoare solstitiilor.
Valoarea radiatiei globale în lunile în care se produc solstitiile si echinoctiile (kcal/cm2).
- Formarea si alternanta anotimpurilor. Încalzirea inegala, ca urmare a unei
distributii sezoniere diferita a radiatiei solare, determina caracteristici climatice distincte în cadrul unor intervale de timp deosebite si ca numar. Acestea se rasfrâng în dinamica peisajelor de la diferite latitudini.
· Între cercurile polare si poli exista doua zone geografice, în care conditiile ce conduc
la evolutia peisajelor sunt distincte în cadrul a doua sezoane (în Emisfera nordica, iarna polara între echinoctiul de toamna si cel de primavara si vara polara între echinoctiul de primavara si cel de toamna; în Emisfera sudica, situatia este inversa), unul foarte rece în care exista noaptea polara si unul rece în timpul zilei polare cu Soarele permanent pe bolta cereasca.
· Între cercurile polare si tropice, deci la latitudini medii, se desfasoara într-un an
patru sezoane (anotimpuri) în care durata perioadei de lumina si întuneric si cantitatile de radiatie solara sunt deosebite, iar componentele peisajului sufera modificari în ritm ciclic.
· Între tropice si Ecuator, razele Soarelui cad perpendicular sau aproape
perpendicular pe suprafata terestra favorizând o încalzire puternica. Migrarea latitudinala a zone de convergenta ecuatoriala si a celor de divergenta tropicale impun doua sezoane (anotimpuri) deosebite îndeosebi sub raportul cantitatii de precipitatii (veri ploioase si ierni aride) care se succed la echinoctii.
- Dezvoltarea unor zone de complementaritate climatica. Forma Pamântului a
impus o diferentiere latitudinala în distributia radiatiei solare si de aici separarea marilor zone climatice principale - calda, temperate, reci. Înclinarea axei terestre diversifica acest model. Pozitia Soarelui în miscarea sa aparenta în jurul Pamântului (pe ecliptica) face ca fâsia în care razele acestuia cad perpendicular pe suprafata terestra sa se situeze între echinoctiul de primavara si cel de toamna, în Emisfera nordica înaintând progresiv spre Tropicul Racului unde ajunge la solstitiu din 22 iunie, pentru ca apoi sa se retraga la Ecuator. O situatie similara se realizeaza în Emisfera sudica între echinoctiul de toamna si cel de primavara, când fâsia va migra în spatiul Ecuator - Tropicul Capricornului.
Pendulari similare se constata la toate fâsiile de radiatie solara care cad pe
suprafata terestra sub diferite înclinari (de exemplu, fasciculul de raze care fac un unghi de 660 ajung la solstitiul de vara la latitudinea de 450, la echinoctiu sunt deasupra Tropicului Racului, iar la solstitiu de iarna cad pe Ecuator, fasciculul de 230 penduleaza în acelasi moment între Polul Nord si latitudinea de 450).
Ca urmare, pe suprafata terestra se vor individualiza si zone secundare ce coincid cu arii latitudinale subpolare, subtropicale, subecuatoriala, în care penduleaza si convergenta sau divergenta principala a maselor de aer. Aceste regiuni au sezonier caracteristici climatice apropiate de acelea specifice zonelor limitrofe, de unde caracterul de complementaritate care se transmite si la celelalte componente ale peisajului.
- Miscarea de revolutie si masurarea perioadei de realizare a ei
(Calendarul). Aprecierea marimii intervalului în care se produce o revolutie terestra, precum si a modului de sectionare a acestuia în perioade mai mici, cu anumite caracteristici (anotimpuri, luni, saptamâni etc.) au fost doua idei ce-au condus la întocmirea, de-a lungul secolelor, a diverselor calendare.
- Inegalitatea duratei sezoanelor (anotimpurilor).Este determinata de faptul între
axa orbitei terestre si cea a orbitei lunare (echinoctiilor) exista un unghi de cca 100.Marimea celor patru sezoane este diferita atât între ele, cât si între cele doua emisfere.
În Emisfera nordica, primavara astronomica dintre echinoctiul de primavara si
solstitiul de vara este de 93 zile si 19 ore, vara astronomica dintre solstitiul de vara si echinoctiul de toamna dureaza 93 zile si 15 ore, toamna astronomica dintre echinoctiul de toamna si solstitiul de iarna tine 89 zile si 20 ore si iarna astronomica dintre solstitiul de iarna si echinoctiul de primavara dureaza 90 de zile.
avatar
Cerbulenco Liviu
membru academic
membru academic

Mesaje : 204
Data de inscriere : 07/04/2012
Varsta : 21
Localizare : R.Moldova,mun.Balti

Sus In jos

Re: Miscarea de revolutie

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum